1

soarele palid îi ştergea privirea goala. pacă se pierdea şi nu ştia cu siguranţă în ce direcţie. parcă ar soarbe ţigară tare sau parcă ar mâca ceva dulce. ceasul arăta ora 14:oo deja , iar gălăgia de pe mica străduţă era deranjantă şi,totuşi, revigorantă.

el, în canapeaua maro , îşi soarbe energia dintr-o cană de cafea. aroma e împrăştiată în toată încăperea.

el, parcă simte aroma uni parfum de demă, şi mai soarbe cu patimă încă o gură din cafeaua lui tare. aşa se scurseră în jur de două ore. goliciune.

vroia să simtă viaţa cum îi asfixiază fiinţa, vroia ,probabil,gustul de parfum de damă pe care-l simţise adineauri.

acum, îşi aranja cu atenţie ţinuta , pregătinu-se pentru o mică ieşire.

şi... ah! era atât de frumos. reflexia sa în oglidă se asemăna cu chipul unui vis. părul său puţin cârlionţat , ochii pătrunzători , buzele cărnoase ... iar pomeţii bine definiţi redau aspectul perfect. blugii îi cadeau lejer pe picior, iar cămaşa se mula discret pe bust. zâmbea! era ca , acel prădător , splendid și cud.

paşii lui,parcă, lăsau urme în asfaltul umed. se îndrepta spre cel mai apropiat local , cu o tematică ce-l atrăgea destul de mult. muzica se auzea de la câţiva metri de intrare. zâmbetul i se afişă din nou pe faţa lui palidă şi uimitor de frumoasă.

inră.

se aşeză timid într-un colţ de unde , se pare, avea o vedere destul de bună la intregul local. în celălalt colţ, o frumoasă adolescentă era căzută in agonie. supradozele o distuseră , desfigurată şi, totuşi mult prea frumoasă. el... nu-şi putea desprinde ochii de pe ea. o aşa-zisă cunoştinţă, o damă destul de arătoasă , cu formele bine accentuate , îl sărută pe obraz , afirmând:

- ah! Franch ! cât de mult timp a trecut... iubire... mai ţii minte de anii de liceu? şi, zicând acestea, i se puse in braţe. fără retrageri, îl sărută cu pasiune. el, răspunse acelui ''salut''.

-iubita mea , michael! ai dreptate... a trecut ceva timp. dar te rog, ia loc aici , cu mine, sa bem ceva. fac cinste! o invită acesta politicos.

- desigur, Franch. ca-n vechile timpuri... nu?și se așeză lângă el.

zecile de puștani sedați se afișau pe ring clătinându-se. ochii lor erau bolnavi, mișcările clătinate iar corpul tremurând. -ce-i de capul lor? întrebă franch privind spre frumoasa făptura din colțul opus. -sincer, nu știu ce să-ți zic. se simt bine, probabil, îi raspunse femeia relaxată.

'' o țintă ușoară și atractivă '' își spunea tânarul cu privirea încă pierdută în acel colț.

* după o oră și ceva de depănat amintiri ale anilor de demult trecuți, michael se ridică , scuzându-se, apoi pleacă. la rândul lui, frach părăsește canapeaua pe care stătu si se îndreptă spre tânără. ochii ei se ridicară , fixându-l atent.

-ce vrei? i se adresă fata. sun ocupată nu se vede?

-mă intrebam ... dacă nu ai vrea sa ieși la o cafea cu mine. sunt sigur că o să-ti facă bine. te rog. ai nevoie să ieși din locul astă. ar fi drăguț să ne cunoastem mai bine.

-de ce crezi că știi ce e bine pentru mine si ,de ce crezi că sunt interesată de propunerea ta idioata? îi replică aceasta nepăsătoare.

-da, probabil ai dreptate. dar chiar vreau să ne cunoaștem mai bine. și în plus, starea ta înfățișează nevoia de o cafea tare. sa știi, fac o cafea foarte bună. te rog!

la insistențele acestuia , fata se ridică , confuză și debusolată îl apuca de brat.

-să mergem.

-ok...

*

-ia un loc, i se adresă acesta dupa ce o ajută să-și lase haina la intrare. simte-te ca acasă , și, spunându-i acestea se îndreptă cu pași repezi spre bucătarie.

aroma cafelei se simțea în aerul greoi. fata, încă rămasă sub monopolul drogurilor , zambea pierdut . mâinile ei se plimbau pe canapeaua pe care era așezată.

-poftim. e gata.

frach aseza pe măsuță acel lichid ademenitor , cu o aromă atât de irezistibilă.

urmau prezentările.

-să ne cunoaștem... și ,nu-și termină fraza, ci, rămase uimit.