4

Mintea-i era dincolo de usa, cautand acel ceva de care-i era deja dor. Scenele de pasiune parca se repetau ca intr-un film.

Intra. Privirea lui inspecta locul cu atentie. Nimic. Dezamagirea parca il rodea , inghesuind remuscari in fiinta lui.

De ce nu o intrabase macar numele? De cu nu-i ceruse macar numarul de telefon?

Pentru ca nu se astepta la asta clar. Vroia o alta victima.

Se aseza la bar si ceru, sec, 100 de grame de London dry gin. Fara pofta de viata , sorbea lent taria.
Isi intoarse capul inspre canapeaua de piele neagra dintr-un colt al incaperii. Fumul de tigara tesea o panza deasa prin care sagetile ochilor nu puteau sa patrunda prea usor , si, cu toate astea, era sigur de ce vedea. Era ea. Tinea telefonul in mana si sorbea o cafea. Zambetul i se schita pe fata-i, luminand-o.
Se ridica repede si isi croi drum prin zidrurile de oameni.
Fata fetei era indreptata in jos.
-Amm... Buna! zise acesta , aproape in soapta.
Ochii ei mari se ridicara uimiti.
-Ah, tu erai. Buna!
-Pot sa iau un loc? o intreba acesta zambind.Ea facu un gest simplu de nepasare, apoi rupse tacerea dintre ei.
-Despre aseara... nu stiu ce s-a intamplat....adica...
-Shh ... o opri el atingandu-i buzele. Mi-a placut.

Linistea dintre ei era apasatoare insa destul de bine venita.Meditau. El,rupse tacerea:

-Pot sa te invit sa bem ceva in alt local? Te rog? Aici e pra multa imbulzeala... se scuza,privind in jur.

Fata accepta facand semn din cap si se ridica cu gratie, luandu-si geanta si indreptandu-se inaintea lui spre usa.

Era diferita, dar totusi acea fiinta uimitor de frumoasa si gingasa. Ochii ei nu mai erau scufundati in ceata iar corpul ei nu se mai clatina masinal. Hainele i se mulau pe corp , iar fumul de tigara iesea sters din tigara ei aprinsa , pe care o savura cu placere.

***

Localul era undeva in centru. Predomina albul si o muzica atat de calma incalzea incaperea. Acesta o invita sa ia loc pe unul din scaunele din jurul unei mese de patru persoane, apoi se multumi sa sambeasca si sa isi ocupe locul in fata acesteia , intreband-o :

- Ce doresti sa bei?

-O cafea, ii raspunse privind in jurul sau.

-E prima oara cand vii aici?

-Nu , nu e prima oara , dar s-au schimbat multe de cand obisnuiam sa pierd vremea prin zona asta.

Chelnerul veni sa ridice comanda. Ochii lui parca o sorbeau din priviri pe fata , insa ea nu-i acorda nici cea mai mica atentie, asa ca, se rezuma doar in a-si face cum trebuie treaba.

-Ma scuzati, cu ce as putea sa va servesc?

-Cu doua cafele cu lapte si un pachet de tigari daca aveti, multumim ! ii raspunse Franch zambind prietenos.

-Intr-un moment domnule, iar chelnerul se indeparta de la masa facand o plecaciune in semn de respect.

Din nou privirile celor doi se izbeau involuntar. Fata rosea si prefera sa-si indrepte atentia spre fereastra de langa ei. El, era incapabil sa-si mai desprinda ochiii de pe ea.

-Bine... ai putea sa-mi spui numele tau? spulbera acesta tacerea.

-De ce ? Oricum ce a fost nu se va mai repeta. A fost o greseala, un pacat , nu trebuia....

-Greselile si pacatele sunt iertate, eu zic ca merita sa ne cunoastem , desigur daca si tu esti de acord.

-As prefera ca numele meu sa-ti fie strain si chipul meu uitat , tinere domn, i se adresa aceasta cu atata rafinament.

Desi nega cu desavarsire sa se apropie de strainul ce-l avea in fata, ea ii admira frumusetea si aproape-i cazu prada subtilitatii de care dadea acesta dovada. Se scufunda in ochii lui caprui , inotand pana sa-i atinga zambetul si sa-i guste din nou buzele. Dar se abtinea.

Franch continua sa incerce s-o cucereasca cu vorbele sale dulci cu cu ajutorul bagajului de cunostiinte pe care il detinea. Ii placeau sclipirile din ochii ei si , prin fiecare zambet schitat, simtea ca se apropie din ce in ce mai mult de a-i afla identitatea.

-Oh , Doamne! Iti tot cer sa imi dezvalui numele tau iar eu nu am binevoit pana in acest moment sa ti-l destainui pe al meu, sincer, am uitat , cred... Numele meu este Franch. Franch William si lucrez ca ziarist iar uneori o mai fac pe jurnalistul.

-Numele meu este Elena, spuse acestea cu atata finete cand buzele sale se dezlipisera.

Ochii ei sclipeau, tradand cioburi de fericire . Zambetul sau dulce ii coplesi chipul.

-Sunt studenta, la arta , sectia foto-video , si nu prea obisnuiesc sa fac chestii de genul careia s-a intaplat ieri... Probabil ti-ai facut o parere proasta despre mine , nu am de unde sa stiu... cert e ca imi cer scuze si ma simt rusinata intr-o oarecare masura fata de tine si , si mai mult , fata de mine.

-Nu-ti fa griji, Elena, ce frumos suna... atat de dulce... nu mi-am facut o parere proasta despre tine , si te-am cautat si am insistat atat in a ne cunoaste mai bine datorita faptului ca imi placi...si inca foarte mult!

Fericirea lui se izbea de peretii interiori incercand sa evadeze. Buzele lui tanjeau atat de mult sa-i guste savoarea celor ale fetei.

Cafeaua.

-Multumim! ii spusera cei doi chelnerului.

Pachetul de tigari Kent sedea pe masa , langa cele doua cafele. Franch incepu pachetul si-l intinse spre fata. Mana-i fina apuca o tigara si o indrepta cu grija spre gura. La radul lui , acesta se servi cu una si si-o aprinse. Se oferi sa-i aprinda si fetei insa fu refuzat , motivand aceasta ca avea in posesia s-a una dintre brichetele sale favorite.

-Stii , acesta este lucrul meu preferat: sa stau si sa savurez o cafea si o tigara cu o companie atat de placuta.

-Imi dau seama ca dumnevoastra sunteti foarte solicitat , corect? intreba aceasta cu un oarecare aer de amuzament in voce.

-Da, nu am de ce sa te mint, insa asta nu inseamna ca , si conteaza pentru mine acea companie de care sunt cautat, mai mult ma atrage cea pe care trebuie sa o caut.

Fata rase scurt apoi sorbi o gura din cafeaua fierbinte.

-Foarte buna cafeaua. Cea cu lapte e preferata mea, spuse acestea rusinandu-se.

-Ma bucur enorm sa aud aceasta.

Fumul tesea o panza deasa in jurul lor, parca, ferindu-i de privirea celorlalti .

3

Privirea i se izbi în lumină de privirea lui, ce aștepta ca ochii ei să radieze fericire. El, zâmbi dulce, sărutându-i pleoapele , apoi buza de jos. Furată pentru câteva secunde de atmosfera dulce, se lăsă purtată de val.

Deodată,ea sări din așternut bolborosind:

-Oh nu... Doamne! Asta nu s-a întâmplat! NU,NU ... Nu se poate. Trebuie să plec!

Franch rămase uimit. Trezit la realitate, încercă să-și oprească scânteia de viață, care acum își înghesuia picioarele sale subțiri în blugi, îndreptându-se bulversată spre ușă.

-Nu! Te rog! Nu pleca așa! Pentru numele lui Dumnezeu! striga exasperat când era deja prea târziu; pașii fetei se imprimaseră pe podeaua casei , pe scări , în privirea lui mată. ''Nici nu te-am cunoscut bine...Nici nu îți știu numele...'' continua să-și zică în minte , mustrându-se pentru ezitarea de a o opri. Întârziere. O secundă de moarte apoi iarăși săgețile nemiloase ce penetrau interiorul.

Se întoarse în pat. Dezordinea domina în toată încăperea , incomod , dezbina dezechilibrul deja format. Ochii lui erau ațintiti spre tavan cu indignare. Schița în mintea lui sub forma unui neologism toată noaptea trecută. Se ridică. Rămase pur și simplu privind covorul moale pe care sclipea ceva discret. Își întinse mâna. O brățară împetită într-o multitudine de culori , cu o mică amprentă de finețe printr-un ștras care abia se zărea, dar care avu destulă putere să-i atragă atenția bărbatului. Mirosul fetei se simțea înca în asternuturi. Brățara îl intensifica.

Franch a coborât în grabă din pat, ieșind din dormitor. Ceva îi apăsa pieptul incomodându-l. Nu putea să alunge chipul fetei din subconștientul lui. Nările era dominate de aroma pielii moi pe care o savurase până la epuizare. Contura cu atâta grija în închipuirea sa fizionomia acelui ''ceva'' ce-l devastă într-un fel. Acum, era o parte din el. Se dezintegrase. La plecarea ei, luă acea parte fără de care el se simțea incomplet.

Telefonul sună:

-Bună,Franch. Sper că nu deranjez. Trebie să vii până la redacție, avem ceva nou.

-Desigur. Voi fi acolo într-o oră maxim.

Vocea lui Hanry James , șeful său, era neutră, fară urme de culoare. Impunea sec acea venire imediată, deși nu folosea nici măcar o nuanță de furie și fără a excela. Probabil, era demn de respect, acel om care merită să fie servit indiferent de circumstanțe.

Bărbatul făcu un duș rapid, privind cu atenție minutele cum alergau, fără precizie, pe lângă el. Își scose hainele cele mai lejere, o pereche de jeanși și un tricou comod, apoi ieși din casă îndreptându-se spre mașina din garaj.

Porni motorul.

Se zărea agale,înaintând fără grabă spre oraș.

''Cine naiba ești! De ce ai apăsat cu atâta impunere inima-mi?Mi-ai injectat drogul tău!''

Apăsă accelerația căzând în inconștiență. În fața lui, o bătrâna se chinuia să treacă strada. Frâna scârțâi. Bătrânica rămase stană de piatră ,proptită în mijlocul trecerii de pietoni. Îmbrățișând apoi realitatea, femeia își continuă drumul îngăimând ceva fără a se uita în urmă. Bastonașul ei bătea tremurând trotuarul.

Revenindu-și și el din șoc , simțind sunetul deranjant al unui claxon , începu să-și miște roțile spre destinație. Cu toate că mai avea puțin si omora baba, continua să se gândească la necunoscuta lui.

***

Urca scările. Deschise ușa biroului. Salută discret , apoi se așeză pe scaun la semnul șefului.

Omul acela depășea cu puțin vârsta de patruzeci de ani. Statura sa impunătoare și ochii pătrunzători trădau acea nuanță de superioritate discretă. Telefonul îi sună. Se scuză printr-un alt semn facut din cap, apoi răspunse:

-Da spune. A venit? Și nu ți-a zis unde a umblat toată noaptea? E bine? [pauză îndelungată apoi.... un oftat scurt. ] Slavă Domnului! Bine, voi fi acasă pe la 4. Pa.

Închise. Se relaxă. Mușchii feței lui prinseră acel contur de binedispunere.

- Să trecem la subiect, zise acestea ridicând privirea spre Franch. Trebuie să iei niște interviuri anumitor persoane. Nimic special, doar că va trebui să le faci singur. Craig a plecat din oraș pentru câteva zile. Nu știm cât va sta.

-Nici o problemă, se adresă acesta.

Discuția se curbă în mii de direcții. Probabil detaliile se pierdeau în jurul lor ca acea muzică relaxantă ce îi încântă auzul lui, încă de la intrare.

Acum, era târziu, iar el se îndrepta spre localul unde o cunoscuse. Sau nu o cunoscuse niciodată, nicăieri. Nu-i știa nici măcar numele....

2

În fața lui, se afișa,parcă, cea mai incredibilă făptură. Ochii ei încă erau aburiți de sedante. Pielea sa fină strălucea discret, răspândind o savoare nemaiîntâlnită. Parcă o particică din el îl impingea să îi sărute buzele moi și subțirele, parcă ceva îl îndemna să-i ia viața. Simțea o zgârâietură deranjantă dar , totuși, plăcută în interiorul său. Mișcările tandre ale fetei o făceu să pară cea mai inofensivă ființă , atât de diferită față de altele. Cu o mișcare fină, Franch se apropie de ea cuprinzându-i fața în mâini și lipindu-și apăsat buzele de ale ei , strivindu-i-le cu pasiune. Fata rămase inertă. Uimirea i se citea, printre rânduri, în ochii săi de un căprui atât de pătrunzător . Nu putea nega că îi plăcuse, la fel și Franch.

Buzele fetei aveau gustul acela dulce de miere. În aer se simțeau , apăsați, pașii tensiunii. Plin de setea produsă de străina de lângă el , pe care o sărutase cu atâta sentiment , bărbatul îi spuse cu retrageri:

-Știi? Îmi placi.

Ochii săi nu se puteau desprinde nici măcar o secundă din privirea blocată a necunoscutei. Cu o mișcare bruscă și necontrolată, fata îl luă în brațe sărutându-l cu putere. Instinctiv, acesta o cuprinse cu putere de talie , controlându-i mișcările. Franch scoase un scâncet involuntar, apoi, oprindu-se pentru un moment îi zise:

-Nu știu...

Fata îi acoperi buzele , rupându-i cuvintele.

-Shht.... sărută-mă, îi șopti aceasta cu vocea sacadată.

Jocul continuă .

Buzele lor se zdrobeau și, parcă, ființa lor cerșea tot mai mult. Bărbatul o ridică în brațe. Piciorele ei erau înfașurate în jurul taliei lui iar brețele o susțineau. Neglijent, acesta , cu pași mărunți către dormitor, o izbi de ușa care se deschise brusc. Se îndrepta spre biroul plin cu hârtii, neconștientizând, o așeză , făcând puțin loc cu mâna liberă. Ea, îi scoase brutal tricoul. El, trase maieul mulat al fetei și descheie rapid fermoarul blugilor lăsând-o pe aceasta în lenjeria intimă. Corpul ei slab, tras parcă printr-un inel, era acoperit de o piele albicioasă și moale. Mirosea a căpșuni cu urme de tutun îmbibat.

Luând-o din nou în brațe, neoprindu-se din a o săruta , o trânti în pat . Lumina era stânsă și, doar luna era martor pasiunii, contribuind cu fragmente de lumină , ce spărgeu monoton întunericul.

Era liniște. Liniște bruiată de respirațiile greoaie și sacadate ale celor doi.

Sub cearșaful de culoarea sângelui , o mare de pasiune bulversa ființa umană, uitată de rațiune purtăta doar de instinct în placerile trupești, târa un sentiment departe de real. Corpurile asudate ale celor doi și mistuite de pasiune , se atrăgeu reciproc, apoi se respingeau revenind în contratimp cu scâncetele fictive.

El , simțea că avea totul în mâinile lui , crezând cu convingere în efectul drogurilor.

Ea, se dăruise de bună voie.

Să fim serioși. Ce femeie nu ar fi căzut pradă frumosului pradător. Cine nu s-ar fi îndragostit nebunește de ochii și de buzele lui cărnoase?

Mâinile lui cunoșteau fiecare părticică din corpul nud al fetei.

Unghiile ei se înfigeau apăsat în pielea lui.

Buzele lui se plimbau dezorientate pe trupul ei.

Ea îl mușca cu pasiune de buză .

El, se apăsa cu grijă , apoi îi înneca în săruturi pielea .

Răsuflarea ei se pierdea prin acele scâncete de plăcere.

Inima lor pulsa dorință și plăcere prin vene, accentuându-și bătăile și grăbindu-le.

Clipele alergau într-o goana nebună spre neant , lasând în urma lor un întreg îmbibat în două ființe.

[parte dedicată lui Bee.]

1

soarele palid îi ştergea privirea goala. pacă se pierdea şi nu ştia cu siguranţă în ce direcţie. parcă ar soarbe ţigară tare sau parcă ar mâca ceva dulce. ceasul arăta ora 14:oo deja , iar gălăgia de pe mica străduţă era deranjantă şi,totuşi, revigorantă.

el, în canapeaua maro , îşi soarbe energia dintr-o cană de cafea. aroma e împrăştiată în toată încăperea.

el, parcă simte aroma uni parfum de demă, şi mai soarbe cu patimă încă o gură din cafeaua lui tare. aşa se scurseră în jur de două ore. goliciune.

vroia să simtă viaţa cum îi asfixiază fiinţa, vroia ,probabil,gustul de parfum de damă pe care-l simţise adineauri.

acum, îşi aranja cu atenţie ţinuta , pregătinu-se pentru o mică ieşire.

şi... ah! era atât de frumos. reflexia sa în oglidă se asemăna cu chipul unui vis. părul său puţin cârlionţat , ochii pătrunzători , buzele cărnoase ... iar pomeţii bine definiţi redau aspectul perfect. blugii îi cadeau lejer pe picior, iar cămaşa se mula discret pe bust. zâmbea! era ca , acel prădător , splendid și cud.

paşii lui,parcă, lăsau urme în asfaltul umed. se îndrepta spre cel mai apropiat local , cu o tematică ce-l atrăgea destul de mult. muzica se auzea de la câţiva metri de intrare. zâmbetul i se afişă din nou pe faţa lui palidă şi uimitor de frumoasă.

inră.

se aşeză timid într-un colţ de unde , se pare, avea o vedere destul de bună la intregul local. în celălalt colţ, o frumoasă adolescentă era căzută in agonie. supradozele o distuseră , desfigurată şi, totuşi mult prea frumoasă. el... nu-şi putea desprinde ochii de pe ea. o aşa-zisă cunoştinţă, o damă destul de arătoasă , cu formele bine accentuate , îl sărută pe obraz , afirmând:

- ah! Franch ! cât de mult timp a trecut... iubire... mai ţii minte de anii de liceu? şi, zicând acestea, i se puse in braţe. fără retrageri, îl sărută cu pasiune. el, răspunse acelui ''salut''.

-iubita mea , michael! ai dreptate... a trecut ceva timp. dar te rog, ia loc aici , cu mine, sa bem ceva. fac cinste! o invită acesta politicos.

- desigur, Franch. ca-n vechile timpuri... nu?și se așeză lângă el.

zecile de puștani sedați se afișau pe ring clătinându-se. ochii lor erau bolnavi, mișcările clătinate iar corpul tremurând. -ce-i de capul lor? întrebă franch privind spre frumoasa făptura din colțul opus. -sincer, nu știu ce să-ți zic. se simt bine, probabil, îi raspunse femeia relaxată.

'' o țintă ușoară și atractivă '' își spunea tânarul cu privirea încă pierdută în acel colț.

* după o oră și ceva de depănat amintiri ale anilor de demult trecuți, michael se ridică , scuzându-se, apoi pleacă. la rândul lui, frach părăsește canapeaua pe care stătu si se îndreptă spre tânără. ochii ei se ridicară , fixându-l atent.

-ce vrei? i se adresă fata. sun ocupată nu se vede?

-mă intrebam ... dacă nu ai vrea sa ieși la o cafea cu mine. sunt sigur că o să-ti facă bine. te rog. ai nevoie să ieși din locul astă. ar fi drăguț să ne cunoastem mai bine.

-de ce crezi că știi ce e bine pentru mine si ,de ce crezi că sunt interesată de propunerea ta idioata? îi replică aceasta nepăsătoare.

-da, probabil ai dreptate. dar chiar vreau să ne cunoaștem mai bine. și în plus, starea ta înfățișează nevoia de o cafea tare. sa știi, fac o cafea foarte bună. te rog!

la insistențele acestuia , fata se ridică , confuză și debusolată îl apuca de brat.

-să mergem.

-ok...

*

-ia un loc, i se adresă acesta dupa ce o ajută să-și lase haina la intrare. simte-te ca acasă , și, spunându-i acestea se îndreptă cu pași repezi spre bucătarie.

aroma cafelei se simțea în aerul greoi. fata, încă rămasă sub monopolul drogurilor , zambea pierdut . mâinile ei se plimbau pe canapeaua pe care era așezată.

-poftim. e gata.

frach aseza pe măsuță acel lichid ademenitor , cu o aromă atât de irezistibilă.

urmau prezentările.

-să ne cunoaștem... și ,nu-și termină fraza, ci, rămase uimit.

Copilul.

Despre ființa lui. Era o bucată de plastilină peste care s-a turnat venin si cruzime. Erau ochii îngroziți de copil ce priveau scenele devastatoaree. Era el, o faptura inocentă, un criminal în devenire...

Viața nu-i fusese deloc ușoară. Zâmbetul îi era chinuit iar mintea-i bolnavă se alimeta din amintiri.

Filmul se difuza continuu in cinema , iar el nu putea părăsi sălile. Captiv propriei gândiri , citea printre rînduri se sânge fericirea.

Franch s-a născut într-un orășel mic din New Orleans. Tatăl sau era catalogat deja ca fiind un bețiv notoriu, învins de viață, ce uitase de mult sensul cuvântului a trăi. Numele sau era Robert William și , deși provenea dintr-o familie cu stare sociala extrem de bună , viața lui era un eșec total. Obișnuia să-și petreacă majoritatea timpului în crame și tot felul de cârciume , uitat de timp și de spațiu , agonisind alcool in vene.

Firea-i era agresivă și era un om destul de periculos.

Cam în fiecare săptămâna se prezenta acasă mort de beat și-și bătea soția , apoi cei doi copii : o fată în vârstă de 12 ani și pe fratele ei, Frach ce nu avea decât 10 ani. Sub ochii îngroziți ai celor doi le maltrata mama , lăsând-o de multe ori inconștientă, într-o baltă de sânge , apoi pleca să-și înece ființa în alcool.

Mama copiilor se numea Patricia și copilărise în provincie. Era o femeie harnică și la locul ei.Se chinuia din greu să-și crească copii , încercând să le ofere o educație impecabilă. Căsnicia îi fusese un dezastru. Datorită bătăilor și chinului de a-și agonisi un strop de existență, se îmbolnăvi grav. Viața îi atârna de un fir de ață, și cu toate astea, vița i se sfârși brutal.

Joi, 13 mai.

Soarele palid penetra cârpele ce acopereu ferestrele. Mirosul greoi al alcoolului , deranjant, zgârâia nările înfundate.

Clătinându-se , se apropia turbat de betie,bestia. Ochii săi sedați de alcool străluceau roșiatic.

În câteva momente femeia era târâtă prin toată casa.

Sub privirea muțită de panică a copiilor cuțitul fusese indrodus in corpul femeii. Sângele țâșnea din zona pieptului. Scâncetul de durere tulbură liniștea. Femeia se stingea din viață iar câteva lacrimi uscate de disperare se agățau de pleoapele-i pierdute. Următoarea lovitură o desfigură de durere iar ea ... cedă.

Țipetele copiilor erau devastatoare. Tatăl, nepăsător, plecă lăsând totul la fel.

Mirosul morții se simțea strident în aer, apăsător și deranjant.

Datorită faptului că nu aveu situație materială , femeia fusese îngropată într-un colț al cimitirului. Furtuna de lacrimi a copiilor invada in fiecare zi pământul reavăn de pe mormântul neîngrijit.

După exact doi ani de la catastrofă, tatăl înfundase deja închisoarea, Marie, sora lui Franch fugi de acasă. Exasperată de atâtea reproșuri a hotărât să-și pună capăt zilelor. Rana provocată de asasinarea mamei ei era sângerândă și traumatizantă. Fratele său o căută disperat , găsind-o într-un bun sfârșit la marginea pădurii. Deținea în vede o supradoză de sedante iar inima-i cedă.

Franch... era devastat... și luându-si inima în dinți a mers mai departe ... până in prezent , iar acum, se alimentează din durerea omenilor.

El, a devenit un monstru tulburat zilnic de imaginea mamei sale într-o baltă de sânge și feței surorii sale, palidă și fără expresie.

Tehnica.

Mult de zis.

Sângele se prelinge pe podeaua decolorată. Ochi-i sunt distruși de ură. Ură față de viață. Inteligența sa e nescrisă în foile rațiunii omenești.

El , își citește victima din priviri . Vorbele-i sunt aliatul principal iar frumusețea le întrece cu un punct. Privirea dulce și buzele moi și catifelate , iar mirosul parfumului de claritate te innebunește . Zâmbetul dulce și câteva clipiri, iar lumea e al lui.

Monstrul e toțuși ‚’’om’’ , cu toate că umanitatea îi lipsește.

Locul.

Franch deține o casa frumoasă și bine intreținută la periferia orașului. Absolut , aparent, normală si primitoare. Garajul îi adăpostește un audi A6 iar subsolul e un mister. Micile gemuri sunt acoperite și vopsite cu negru. Încăperea e bine ’’sigilată’’ . În spatele unei uși , iadul . Seringile umplute cu venin sau acid, cuțite sau lame fine, cuie , bucăți de fier și alte chestiuni interesante din punctul lui de vedere. Sprayul de dezinfectare , sau mai bine zis multele fiole erau asezate in rând pe un raft . Mănușile și acele le ținea în cutiuța de pe masă. Spirt? Da... mirosul era întepător și chiar deranjant. Toate erau atât de bine organizate și aranjate încât dădeau fiori. Un dulăpior era plin cu cerșafuri curate și nailoane. Era ... fictiv pentru o minte normală, însă obișnuit pentru el.

Crima.

După ce reușește prin metodele sale percepte să-și facă rost de ce urmarea , vine acea cafea, ca și in cazul lui Rose-Marie. În cafea este introdusa otravă, nu prea dăunatoare , ci mai mult pentru a ameți victima, ce apoi era târâta ,efectiv, la subsol , legată și apoi transformându-se într-o jucărie cu viața , pentru un psihopat. Își folosea cu îndemânare fiecare obiect și cu multă tactică. Iubea să vadă sângele țâșnind și carnea scâșnind în lama cuțitului. În cazul în care era atras intr-un fel sau altul de victimă, o agresa sexual apoi îi lua viața , tăindu-i venele, asfixiind-o sau injectându-i acid. Apoi privea cum se zbate între viață și moarte, cu lacrimile căzându-i în neștire pe obraji. Crunt. Făra remușcări sau păreri de rău aranja totul, curăța sângele , ascundea sau incinera tot ce folosise , iar corpul era învelit într-un cearșaf curat și băgat într-un sac apoi făcut sa dispară intr-un mod în care nimeni nu și-ar fi dat seama că ceva se întamplase chiar în casa lui sau in apropiere. Își juca cărțile atât de bine , câștigând de fiecare dată câte o partidă. Premiul? Era echivalat cu o viață.

Discret.

Slujba sa nu putea să dea de bănuit, fiind implicat trup și sufet, în afara casei , în ceea ce făcea. Scria despre crime și despre criminali, drespre nelegiuri și nedreptate într-o lumină a unui critic literar. Articolele șocau într-un mod plăcut , sau mai puțin. Cert e că , lucra din umbră și lucra bine.

'' Joi 15 mai 2008.

Stupid de incredibil.

Viața i se lega de o persoană pe care a îndraznit să o ucidă pentru simplul fapt că, femeia avea nevoie de un timp de răgaz, de gândire. Jorje Fond si-a asasinat soția intr-un mod brutal, înjunghiind-o , apoi îmbătându-se atât de tare încânt a intrat in comă. Banalitatea concisă se restrânge in faptul că regretă și a încercat de două ori să-și pună capăt zilelor bând otravă.

Numele femeii era Andra Swo în vârstă de 21 de ani. Asasinul in vârstă de 21 de ani primește consiliere psihologocă. Absolut normal. Se solicită aplicarea unei pedepse crunte pentru o asemenea faptă iremediabilă.

Condoleante! ''

Așa suna unul dintre ultimele articole. Părea un om obișnuit, afectat de cele ce se întâmplau și implicat cu totul.

Însă el însuși era un monstru cu chip de înger.

Fapt divers.

Exasperat de atât de multa lumină , trage perdeua de culoarea sângelui , mult iubit. Aceasta dă cale intoarsă spre soare iar el iși admiră victima.

Numele ei e Rose-Marie si e o adolescentă de 16 ani. Atrasă de minunatul joc de vorbe al priceputului actor , a căzut in plasă iar acum , își varsă viața in mâinile lui.

Fața ei speriată, îngrozită,provoacă milă. Însă nu destulă și pentru el. Gura-i este acoperită iar tipătul mut îi zgârâie crierul agresorului. Exasperat, injectează acid in vena aproape spartă a fetei și-o privește zbătându-se cu ochii bulbucati si plini de lacrimi, supusă durerilor inexplicabile.

Plăcere și mirosul morții și al grozei dansează în toată incăperea. Sângele a imprăștiat puritatea fetei. Rochia sa albă s-a pătat de durere.

Dar... cum căzuse fata in capcana mortala?

Rose-Marie era acea tânără uimitor de frumoasă , ce obişnuia să-i aducă Lui un zâmbet viclean pe fața palidă. Îi aducea câte o sticluță de lapte proaspăt. Trăia in provincie iar naivitatea o domina complet.În aceeași zi în care o cunoscuse , o agresă sexual , apoi o ucise. Discuția incepu cu:

’’Să bem o cafea impreună , vrei? Îi propuse acesta cu un zâmbet uluitor pe buze , cu care reuși să-i atingă coarda sensibilă și, prada era a lui.’’

Acidul ardea tot in calea lui și glasul fetei pieri.

În câteva minute criminalul înghesuia cadavrul în masină , apoi o aruncă in lac.

Trecuseră deja trei săptămâni de la dispariția fetei. Familia era ingrozită , iar autoritățile căutau ceva ce deja nu mai exista. O viața.

Însă Lui nu-i păsa. În afara casei era un om obișnuit.

Lucra ca redactor la ziar și nu era întocmai mulțumit de ceea ce făcea se pare.

Viața nu-i fu prea simplă , cat despre copilărie...

Urmările erau destul de vizibile .

El , e un bărbat extrem de atrăgător , cu buze carnoase și ochi pătrunzatori. El era visul oricărei femei , sau așa parea , cel puțin. Era stilat si clasic , neplacându-i absolut nimic din ce-l înconjura. Ura viața ce-l înconjura, glasul păsărelelor și razele soarelui. Era bolnav.

El , e Franch William și e un criminal în serie.

CRIMINALUL.

Prezentare

Ochii-i sunt roșii , sclipitori iar fruntea increțită de dipreț. Privește, nebunul, in gol . Zâmbetu-i sadic ingheața sângele iar faptura divina , masca, tradează inofensitatea.

Sudoarea-i curge continu pe frunte, iar buzele-i sunt însângerate de atâta mușcat. Mâna-i asuda pe pixul , ce aproape il rupe. Au rămas ruini de gânduri ,ascunse in mintea sa bolnavă atât de grav. Incurabil chiar ... sau...

Tricoul de culoarea cerului senin, ce inspiră atât calm , este pătat de sânge. Mâinile-i sunt copleșite de același lichid roșu cu gust dulce-sărat.

Se bucură de fapata-i necugetată. Satisfacut iși invelește victima și o ingroapă. De ce asta?

Casa e luminată dar , totuși , dominată de o minte anormală , iubitoare de durere.

El , bolnavul asasin, își cerne pe coli litere inferne , nume ale așa-ziselor marionete.

Prezentarea e incompletă , faptele lui sunt concrete și mișcarile precise.

El... răpește vieți.

[ va urma...]